Necunoscut…

Necunoscut…

De Cristea Dragoş Andrei

necunoscut

Este întuneric, este pustiu,

Nimeni nu ştie că sunt în sicriu.

Nimeni nu mă cunoaşte, aproape deloc,

Şi uşor mă sting precum  un băţ de foc.

 

Este linişte şi pace,

Sufletul meu stă şi zace.

E întuneric, este pustiu,

Sunt îngropat într-un sicriu.

 

Se face tot mai cald, tot mai întuneric,

Nu mai pot respira, mă simt putrezit,

Mă simt atât de mic, foarte pricăjit,

Mă simt precum un gândac foarte strivit.

 

Văd o lumină prea orbitoare,

Aflu informaţii, cunoaştere.

Acum ştiu totul, mă simt absolut,

Iar trupul meu se preface în scrum.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *