Nemurirea murităţii

Nemurirea murităţii

De Cristea Dragoş Andrei

nemurirea muritatii

Primăvara a venit,

Iar tu prinţesa florilor,

Când te-am întâlnit,

M-am simţit nemuritor.

 

Vara vine, arde, frige,

Iar tu raza razelor,

Când te văd pe tine,

Mă simt nemuritor.

 

Toamna a sosit…s-a grăbit…

Iar tu rugina frunzelor,

Când ochii ţi-am privit,

M-am simţit nemuritor.

 

De iarnă m-am săturat,

Dar tu crăiasa zăpezilor,

Când m-ai sărutat,

M-am simţit nemuritor.

 

Timpul a murit…s-a prăbuşit…

Dar tu pasărea cerurilor,

De când m-ai părăsit,

M-am simţit un muritor.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *