Viaţa unei frunze

Viaţa unei frunze

De Cristea Dragoş Andrei

viata unei frunze

Viaţa e ca o frunză:

Creşte, dă aer, se usucă,

Se ofileşte, se-ngălbeneşte,

Cade, moare şi putrezeşte.

 

Frunză mică şi pitică

Dă-ne aer şi lumină,

Lumina de a mai trăi

Înc-o noapte şi înc-o zi.

 

Vine toamna, ce mai dramă,

Vin ploi, fulgere şi omoară

Ale noastre biete frunze

Arzând şi îngălbenindu-se,

Căzând pe sol, atât de stinse,

Fără vlagă, fără putere,

Fără înverzire şi pline de durere.

 

Aşa e şi viaţa noastră :

Ne naştem, trăim, murim,

Râdem, ne-nveselim,

Plângem şi suferim.

Aşa este viaţa noastră.

 

Viaţa e ca o frunză:

Creşte, dă aer, se usucă,

Se ofileşte, se-ngălbeneşte,

Cade, moare şi putrezeşte.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *