Singurătatea din pustiu

Singurătatea din pustiu

De Cristea Dragoş Andrei

singuratatea din pustiu

Sunt singur…singur…în pustie,

 

Pustia-i singură…tristă…e-n mine.

 

Cad şi suspin, plâng şi sunt trist,

 

Sunt trist şi suspin, plâng şi cad.

 

Sfâşiat sunt şi de tristeţe rupt,

 

Sunt trist, aşa mă simt acum.

 

Singurătatea este în juru’ meu,

 

Fără speranţă, aşa mă simt mereu.

 

Lumea e vidă, oamenii sunt vizi,

 

Îmbuteliez sticle cu lacrimi lichizi.

 

Mă înec într-o mare de lacrimi,

 

Inhalez aer nerespirant,

 

Sunt într-un etern mormânt sufocant.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *