Veşnic…

Veşnic…

De Cristea Dragoş Andrei

vesnic

Este noapte şi e răcoare,

Frunzele verzi sunt ca şi moarte,

Animalele se descompun,

De omenire ce să mai spun?

 

Totul în jur se descompune,

Tehnologia se distruge,

Civilizaţia dispare,

Energia se risipeşte.

 

Aerul e-necăcios,

Apa secătuieşte,

Peste tot e secetos,

Pământul putrezeşte.

 

E un ambient minunat,

Peste tot e-nceţoşat

Ca un nocturn cimitir

Şi un veșnic infinit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *